Istoricul parohiei ”Nașterea Sf. Ioan Botezătorul”- Lleida, Spania

Dimensiunea spirituală a Europei a fost  dată de două mii de ani de către Creștinism. Prefăcută din temeliile sale prin călătoriile apostolilor, prin sângele martirilor, prin sădirea  învățăturii Sfinților Părinți, prin transpunerea în artă a teologiei, prin atingerea norilor de către turlele semețe si prin încercarea omului de a-L aduce pe Dumnezeu sub cupolă, Europa la începutul celui de-al treilea mileniu a cunoscut cea mai importantă migrație de la est la vest, de la marea invazie mongolă. Exponenții acestei migrații au fost românii. Cu nădejdea că vor afla „ un pământ al făgăduinței”, românii au ajuns până la Gibraltar și Finisterre ( sfârșitul pamântului). În număr mare au mai venit o dată în Peninsula Iberică, ca daci,  aduși de Marcus Ulpius Traianus, împărat de origine spaniolă. Acum, la 1900 de ani de la prima atingere a pamântului spaniol, românii au venit ca să-și „cucereasca” existența și încrederea în ei.

„Cea mai mare cotitură a istoriei universale (după geneza civilizațiilor) a fost separarea Occidentului de restul lumii...și de propriul său trecut, fenomen complex, pregătit de o lungă evoluție, dar a cărei miză esențială s-a jucat în cursul secolului al XVIII-lea, perioadă în care începe creșterea accelerată și în care Știința și Rațiunea s-au instalat într-o poziție de comandă. Sunt zorii lumii noastre tehnologice, creație exclusivă –în bine și rău- a civilizației occidentale.”1

Evoluția tehnologică occidentală și societatea capitalistă au fost principalele motive ale emigrării din Est, zonă supusă unui sistem comunist. Fragilă la început și cu un caracter adeseori subiectiv, a devenit o realitate consistentă și de masă, odată cu căderea blocului comunist, în 1990.

Emigrația românească în Occident cuprinde două faze distincte. Prima fază este reprezentată de migraţia definitivă, motivată, în principal, de factori politici şi/sau etnici, într-o perioadă care începe la jumătatea anilor '70 şi se încheie la începutul anilor '90. A doua fază este cea a migraţiei temporare în scopuri economice, începând cu “pionierii” anilor '90-'91 şi până la fenomenul difuz, de masă, din prezent .

Spania nu s-a găsit de la început printre destinele preferate de către emigranții români, dar cu timpul, datorită absorbției de personal calificat și necalificat a pieței de muncă spaniole, această țară, deosebit de ospitalieră prin cadrul legal, a devenit în scurt timp o destinație favorită.

Prin urmare, tratând istoric problema imigrației românești în Spania, vom avea în vedere două perioade: cea dinainte de 1990 și cea de după acest an.
    

Înființarea Episcopiei Ortodoxe Română din Europa Apuseană

Arhimandritul Iosafat

Începuturile organizării românilor din afara granițelor României într-o episcopie debutează odată cu activitatea misionară a arhimandritului Iosafat(1797-1872), egumenul mănăstirii Snagov, care ajuns în 1853 la Paris, se face fondatorul bisericii ortodoxe române din capitala Franței, prin cumpărarea din fonduri proprii a unui apartament destinat, cu aprobările de rigoare, a fi capelă pentru toți românii exilați și pentru toți studenții atrași de prestigioasa Universitate Sorbona. Inaugurarea capelei are loc în data de 22 noiembrie 1853, a doua zi de Intrarea Maicii Domnului în Biserică, ziua Sf. Mucenițe Cecilia Fecioara.

Această capelă va fi pusă sub jurisdicția canonică a mitropolitului Nifon al Ungrovlahiei.

Membru activ în Revoluția lui Tudor Vladimirescu, cu un aport important în Unirea Principatelor, cât și prin propunerea ca data de 24 ianuarie să fie celebrată ca zi de sărbătoare națională, arhimandritul Iosafat luptă pentru obținerea unui spațiu mai amplu pentru biserică, motivând prin numarul mare de studenți români care participau la sfintele slujbe(300-400). Acest ideal se va împlini în anul 1882 (la zece ani după mutarea la Domnul a arhimandritului Iosafat), prin cumpărarea de către regele Carol I al României a bisericii de pe strada Jean de Beauvais, construită în secolul al XIV-lea și cu o impresionantă istorie, biserică ce va deveni sanctuarul național al românilor din Franța și Europa Occidentală.

Mitropolitul Visarion Puiu

Mitropolitul Visarion Puiu, unul dintre cei mai culți clerici români din perioada interbelică, după cum îl numește Nicolae Iorga, a păstorit Episcopia Ortodoxă Română a Europei Occidentale într-o perioadă de mari frământări politice. Fost Episcop de Argeș (1921-1923), apoi de Hotin (1923-1935), mitropolit de Bucovina(1935-1940), iar în perioada în care Transnistria fusese ocupată de trupele românești, mitropolit de Odesa (16 Noiembrie 1942 - 14 Decembrie 1943), fapt care-i atrage condamnarea la moarte de către Tribunalul Poporului din București(1946), mitropolitul Visarion face parte în august 1944 dintr-o delegație patriarhală care avea misiunea de a hirotoni un episcop pentru croații ortodocși la Zagreb.

Schimbările din România cauzate de semnarea armistițiului de pace din 23 august 1944, îl prind pe mitropolitul Visarion înafara granițelor țării, motiv pentru care ia hotărârea să nu se mai întoarcă în țară. „Părintele Vasile Ştefan, superiorul Capelei Mihail Stourdza din Baden-Baden, povestea prin anul 1975 despre împrejurările, în care au aflat de încheierea armistiţiului de pace şi despre temerile Mitropolitului, cu privire la soarta şi viitorul lui. Mitropolitul era sigur, că după război ruşii îl vor condamna la moarte pentru faptul, că a păstorit pe teritoriul din Transnistria, ocupat temporar de armata română, cum întocmai s-a şi întâmplat.”2

„A rămas în Austria până în toamna anului 1945, după care a plecat în Italia, fiind găzduit de Institutul Don Calabria la Mănăstirea Maguzzano, până-n iunie 1947.A fost ajutat de papa PIUS al XII-lea şi de cardinalul Tisserand, pe care i-a vizitat.Din Italia a plecat în Elveţia locuind temporar la Sonvico-Lugano, până în prima parte a anului 1949.De aici este convins de unii reprezentanţi ai comunităţii române din Paris să se mute în Franţa.Ajuns la Paris, mitropolitul va înfiinţa prima Episcopie Ortodoxă Română din Occident, pe care el însuşi o va conduce.Între timp în ţară, noul regim a început cercetările pentru trimiterea în judecată a celor vinovaţi de dezastrul ţării.În luna mai 1945, la aşa zisul Tribunal al Poporului din Bucureşti, se afla un tabel cu 302 persoane cercetate ca fiind"criminali de război". La numărul 293 figurează Visarion Puiu, mitropolit al Bucovinei , şef al Misiunii Ortodoxe din Transnistria. La 20 februarie 1946 a avut loc şedinţa publică de judecată, iar a doua zi s-a pronunţat sentinţa-condamnat la moarte.Mitropolitul Visarion a făcut recurs, demontând toate capetele de acuzare, dar acesta a fost respins.Mai mult , au fost făcute demersuri pentru extrădare.

Partea mult mai regretabilă a constituit-o apoi hotărârea Sfântului Sinod al B.O.R., luată sub presiunea sistemului comunist, din 28 februarie 1950 fiind caterisit ca unul ce era considerat trădător al "intereselor poporului".După 40 de ani , la 25 sept.1990, Sinodul B.O.R., acelaşi care odinioară l-a condamnat, a anulat nedreapta hotărâre din 1950, ridicând pedeapsa caterisirii şi reabilitându-l.”3

În aceste condiții, mitropolitul Visarion încearcă să-i adune pe toți românii exilați  din Europa, ideal pe care se pare că-l avusese încă dinaintea rămânerii sale în Occident.

La 18 aprilie 1948, Biserica ortodoxă română din Paris, rue Jean de Beauvais, 9 bis, rupe legăturile cu Patriarhia Română, iar ca urmare, Ambasada română din Paris pune sigilii pe toate ușile bisericii.

„În 19 iunie 1958 comunitățile românești din Europa Occidentală, care se separaseră de Biserica Română au fost primite sub oblăduirea canonică a Sfântului Sinod al Bisericii Ruse din afară de Hotare (ROCOR). În general, deși ROCOR nu întreținea relații cu celelalte Biserici Ortodoxe, ea  a primit sub autoritatea ei comunitățile de alte origini care nu puteau, sau nu doreau să rămână afiliate cu „Bisericile Mame” care se găseau în spatele „Cortinei de Fier” și care erau silite să trăiască sub regimurile comuniste, fără Dumnezeu, care ajunseseră la putere.”4

Biserica Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil din Paris va reveni sub jurisdicția canonică a Patriarhiei Române abia după 60 de ani, la 10 mai 2009.

Episcopul Teofil Ionescu

Episcopul Teofil Ionescu, fost ieromonah al bisericii românești din Paris când aceasta se afla sub oblăduirea canonică a Patriarhiei Române, fusese hirotonit ca episcop vicar de către mitropolitul Visarion Puiu, Arhiepiscopul Ioan de Bruxell şi Europa de Vest şi Natanail, Episcopul rus din Paris (toţi trei membri în Sinodul Ortodox Rus al Americii)- în biserica rusă Sfântul Nicolae din Versailles, la 26 decembrie 1954. Această hirotonie fusese ulterior recunoscută de către Sfântul Sinod al Bisericii Române, deși unul dintre episcopii participanți (Visarion Puiu) fusese caterisit de către același for, ceea ce ridică semne de întrebare asupra ducerii la îndeplinire a acestei hotărâri promulgate în 28 februarie 1950.

La conducerea Episcopiei ortodoxe Române din Europa Occidentală urmează acest episcop care va încerca, fără succes să unească diaspora românească sub oblăduirea sa, iar în 17 ianuarie 1972 adresează o cerere Sfântului Sinod al B.O.R. de a fi reprimit sub jurisdicția Patriarhiei Române. Cererea va fi aprobată în 28 aprilie același an.

În 1974, episcopul Teofil va fi ridicat la rangul de Arhiepiscop și odată cu el, va fi ridicată și Episcopia la rang de Arhiepiscopie. Un an mai târziu, la 9 mai 1975, arhiepiscopul Teofil va trece la cele veșnice, iar arhiepiscopia rămânând  vacantă, va fi suplinită de către episcopi numiți de către Sfântul Sinod al B.O.R.: Episcopul vicar Lucian Florea (1974-1980) care s-a ocupat de problemele duhovnicești și administrative ale arhiepiscopiei, prin vizitarea parohiilor din cuprinsul ei.

Arhiepiscopul Adrian Hrițcu

Arhiepiscopul Adrian Hrițcu a fost ales în 16 iul. 1980 și instalat în 16 nov. 1990 întâi ca episcop vicar, apoi arhiepiscop, din 16 nov. 1982 până în 1990 când se va retrage. În perioada mandatului său va face vizite canonice în fiecare an comunitații ortodoxe române din Spania.

I.P.S. Serafim (Joantă) al Germaniei, Europei Centrale și de Nord va suplini scaunul arhiepiscopal până în anul 1998, an în care va fi ales ca arhiepiscop I.P.S. Iosif, hirotonit la 15 martie 1998, în catedrala greacă Sfântul Ştefan din Paris, de către un sobor de 12 ierarhi în frunte cu Mitropolitul Serafim al Germaniei şi Europei Centrale şi cu Mitropolitul grec Ieremia al Franţei.

La 21 octombrie 2001, Arhiepiscopia va fi ridicată la rang de mitropolie, iar Înaltpreasfinția Sa va dobândi titlul de mitropolit.

Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale și Meridionale are în subordine trei eparhii: Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Europei Occidentale care-și are jurisdicția în Franţa, Elveţia, Olanda, Belgia, Anglia, Irlanda, Islanda și Andorra, Episcopia Ortodoxă Română a Italiei care-și întinde jurisdicția în Italia și Malta și Episcopia Ortodoxă Română a Spaniei și Portugaliei cu jurisdicția în Spania și Portugalia.

Înființarea parohiei “Prea Sfânta Fecioară Maria” din Madrid

1980 reprezintă anul de început al procesului de coagulare a imigranților români din Spania, în jurul primei parohii românești înființate la Madrid prin dorința credincioșilor, exprimată prin memoriul adresat patriarhului de atunci al Bisericii Ortodoxe Române, Dr. Iustin Marina, în data de 23 mai 1978 (foto 1) și prin aprobarea patriarhală din data de 25 iulie 1978 de înființare a parohiei, iar apoi, prin numirea la data de 1 mai 1979 a preotului (foto 2-3), cerut de către Comunitatea Românească a exilului din Madrid, în persoana P.C.Pr. Prof. Dr. Teofil Moldovan, fiind între anii 1976 – 1978   Doctorand în Teologie  la  Universitatea  Pontificia  din Salamanca, şi 1978 - 1979  la Madrid.

Prin „Documentaţia cerută de Legile Statului Spaniol, legalizată la Notariat şi depusă la Ministerul Justiţiei – Direcţia Afacerilor Religioase din Madrid, în 1979, a fost aprobată şi recunoscută  Biserica Ortodoxă Română  Prea Sfânta Fecioară Maria din Madrid  şi înscrisă în Registrul Entităţilor Religioase ale Statului Spaniol, la data de 10 iulie 1980,  sub  Nr. 51 – SG,  cu personalitate juridică”.5

“Această Parohie Ortodoxă Română a fost înființată de către marile personalități ale culturii și exilului românesc, stabiliți la Madrid după al doilea război mondial.

Astfel, între membrii fondatori ai Parohiei Ortodoxe Române din Madrid, ca personalități deosebite amintim pe marele filosof, scriitor și Profesor universitar : George Uscătescu și soția lui: Consuelo Rubio de Uscătescu – vestită solistă de operă în lumea occidentală; George Antoniade  și soția: Ioana  Antoniade (nepoata lui Nicolae Titulescu), aceștia, foști diplomați români la Madrid, industriași și șefii Casei Regale a Regelui Mihai I  al României în exil, acesta cu reședința în Elveția.

Chiril  Popovici – vestit jurist și critic de artă; soția lui:   Maria Popovici – Droc, vestită pictoriță, cu expoziții în Spania, Franța, S.U.A. și alte țări ale Europei Occidentale;

Prințul  Ilie – Vlad  Sturdza;  Nicolae Șerbănescu, fost Director al Băcii României  etc.

Între cei prezenți între noi, și tot fondatori ai Parohiei noastre,  amintim pe:
Vasile Uscătescu Rădăcineanu, fost Director General al Croazierelor Marinei Spaniole;
Ioana Zlotescu, Profesoară Universitară în Madrid și în S.U.A. - Director  în Ministerul Culturii – Madrid,  Director General al Institutului de Cultură Spaniolă în București;
Vlad – Nicolae Antoniade, Director al Băncii BBVA  în Geneva – Elveția, și alții.”6

Începuturile organizării Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei

Odată cu înființarea parohiei din Madrid, românii aflați pe teritoriul Spaniei vor avea-o ca reper, mai ales cei din jurul capitalei, cât și cei din Barcelona, asistați duhovnicește de către P.C. Pr. Teofil Moldovan, până în anul 2000, an în care se va constitui Parohia Sfântul Mare Mucenic Gheorghe din Barcelona, prin sosirea primului paroh, în persoana P.C.Pr. Prof. Aurel Bundă.

Evenimentele din România ce au urmat anilor ´90 au favorizat migrarea românilor înspre destinații ospitaliere în scopul găsirii unui loc de muncă sau a unui trai decent. Spania s-a dovedit de la început o gazdă primitoare, oferind sprijin noilor veniți și susținându-i în procesul de integrare. Tocmai de aceea, structura etnică a localităților spaniole va fi supusă unor profunde schimbări, numărul românilor ajungând la aproximativ 800.000, fiind a doua comunitate de imigranți, ca număr.

Pentru o mai bună pastorație, avându-se în vedere numărul în creștere de creștini ortodocși români, I.P.S. Iosif, Mitropolitul Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale, îl va desemna pe P.S.Siluan, Episcop vicar al Mitropoliei, să se ocupe de organizarea parohiilor românești din Spania și Portugalia, precum și de pregătirea documentației necesare pentru recunoașterea Bisericii Ortodoxe Române în Spania.

După hirotonia întru arhiereu (21 oct. 2001) activitatea P.S. Siluan Marsilianul își va desfășura activitatea până în 2004. Acest lucru va ajuta la închegarea parohiilor românești, precum și în procesul de recunoaștere oficială a Bisericii Ortodoxe Române în Spania.

Recunoașterea și legalizarea Bisericii Ortodoxe Române în Spania


Procesul de recunoaștere și de intrare în legalitate a Bisericii Ortodoxe Române în Spania va fi unul susținut în care vor fi implicate colaborarea tuturor pârghiilor reprezentative ale Bisericii noastre din această parte de Europă.

Având previziunea anilor ce vor veni, I.P.S. Iosif îi încredințează P.C. Pr. Aurel Bundă de la Barcelona sarcina de a se ocupa de întocmirea documentelor necesare pentru recunoasterea Bisericii Ortodoxe Române în Spania. După o primă întrevedere cu autoritățile de la Madrid, în data de 11 septembrie 2001, P.C. Pr. Aurel Bundă va depune în data de 19 oct. 2001, la sediul  Afacerilor Religioase din Ministerul de justitie spaniol, prima formă a documentelor prin care se solocita pentru prima dată recunoașterea unei entități  religioase cu caracter general pentru toți românii ortodocși trăitori pe teritoriul Regatului Spaniei.

Perioada care a urmat, din punctul de vedere al legalității, a fost una marcată de refuzurile Ministerului de Justiție, pe diferite motive, urmate de insistențele reprezentanților desemnați pentru rezolvarea acestei probleme.

Documentația finală va fi prezentată în data de 26 martie 2004 la Ministerul de Justiție Madrid, Direcția Afacerilor Religioase ale Statului Spaniol, de către P.C.Pr. Teofil  Moldovan, iar recunoașterea se va elibera în data de 3 iunie 2004, Biserica Ortodoxă Română în Spania va fi recunoscută legal și înregistrată cu Nr. 731-SG în Registrul de Entități Religioase ale Statului Spaniol.

Ca urmare a cererii exprese formulate de către I.P.S. Iosif de Paris(foto 7 și 8), parohiile care au primit recunoașterea legală la această dată au fost:

1)- Parohia  Ortodoxă Română din Lisabona – Portugalia,  anul  1999;
2)- Parohia Ortodoxă Română din Barcelona – Spania,  anul  2000;
3)- Parohia Ortodoxă Română din Alcala de Henares,  anul  2001;
4)- Parohia Ortodoxă Română din Arganda del Rey,  anul  2001;
5)- Parohia Ortodoxă Română din Castellon de la Plana,  anul  2001;
6)- Parohia Ortodoxă Română din Valencia,  anul  2002;
7)- Parohia Ortodoxă Română din Logroño (Soria),  anul  2002;
8)- Parohia Ortodoxă Română din Roquetas de Mar (Almeria),  anul  2003;
9)- Parohia Ortodoxă Română din Zaragoza,  anul  2003.
 
Înființarea de noi parohii


Odată cu schimbările demografice survenite după anii 2000, în Spania se impun noi strategii pentru asistarea duhovnicească a cât mai multor români ortodocși. Astfel că în noiembrie 2001 va avea loc adunarea preoților din Spania la Castellon unde se vor discuta modalitățile de misiune în Peninsula Iberică. La ședință vor lua parte I.P.S. Iosif și P.S. Siluan.

Unul dintre proiectele dezvoltate în această etapă este acela de accesibilizare a Bisericii, prin misiunea preoților. Aceștia vor urma a-i căuta pe românii ortodocși, vor intra în contact cu ei, vor organiza filii, în vederea trimiterii de noi preoți. La propunerea acestora se vor înființa noile parohii.

Cele trei călătorii misionare ale P.S. Siluan, împreună cu P.C. Pr. Aurel Bundă, între martie 2002 și decembrie 2003, efectuate în sudul și centrul Spaniei vor ajuta la identificarea situației de pe teren, precum și la punerea în contact cu grupurile de români mai importante.

În 21 noiembrie 2002, praznicul Intrării Maicii Domnului în Biserică, P.S. Siluan va săvârși prima Sfântă Liturghie Ortodoxă, împreună cu P.C.Pr. Aurel Bundă de la Barcelona, în celebra basilică Pilar din Zaragoza, ca o anticipare a slujirii deosebit de fructuoase a viitoarei parohii din această metropolă, păstorită de vrednicul P.C.Pr. Dr. Aurel Nae.

„ Prima adunare a preoților  din  Protoieria  Spaniei a avut loc la Parohia Ortodoxă Română Sfântul Gheorghe –Barcelona, în ziua de 23 aprilie 2002.  Au fost prezenți: P.C. Preot Protoiereu Teofil Moldovan, P.C Preot Aurel Bundă, Părintele Protosinghel Arsenie Nicodim de la Castellon, P.C. Preot Daniel Toadere de la Valencia și  P.C. Preot Laurențiu Dragomir de la Alcala de Henares.”7

În anul 2002 P.C.Preot Aurel Bundă a organizat filiile de la Girona (februarie 2002), Lérida (Torres de Segre martie 2002), Tarragona ( martie 2002).

Înființarea parohiei ”Nașterea Sf. Ioan Botezătorul”-Lleida

Provincia Lleida, una din cele patru provincii ale Cataloniei, este renumită prin livezile de pomi fructiferi (piersici, nectarini, paragui, meri, peri etc). De asemenea, în zonă există un potențial ridicat de producere a cărnii prin fermele de animale. Muncile în aceste domenii, agricol și de creștere a animalelor, au fost un motiv decisiv în alegerea ca destinație a unor migranți români a acestei zone.

Prin spiritul său misionar, P.C.Pr. Aurel Bundă de la Barcelona s-a contactat pentru prima dată cu grupul de români din Torres de Segre in Postul Mare al anului 2002, moment după care îi va vizita regulat și astfel se va forma o filie a parohiei ”Sf. Mare Mc. Gheorghe” din Barcelona. Cu timpul, filia se va muta în Lleida, pentru o mai bună pastorație.

La sfârșitul lunii octombrie 2006, I.P.S.Mitropolit Iosif al Mitropoliei Europei Occidentale și Meridionale, va numi ca nou preot al acestei parohii în formare pe pr. Daniel Șimon.

Prima Sfântă Liturghie se va săvârși în salonul parohial al bisericii Carmen din Lleida duminică, 29 octombrie 2006.  La această primă slujbă au participat aproximativ 30 de români, bucuroși că de acum vor avea  un preot în mijlocul lor. Entuziasmul nu a lipsit, nici implicarea celor prezenți. Acesta a fost primul rod al misiunii P.C.Protopop Aurel Bundă.

Parohul bisericii Carmen, pr. Juan Mora Pedra, un iubitor de străini, a primit încă de la început comunitatea românească în spațiile bisericii, căutând soluții pentru necesitățile de cult, educative și culturale ale noii comunități ortodoxe.

De hramul parohiei, în 24 iunie 2007, noua parohie a fost binecuvântată de vizita pastorală a I.P.S. Iosif. Cu aceasta ocazie, credincioșii se mobilizează în a-l primi pe iubitul oaspete după obiceiul românesc: îmbrăcați în port popular românesc, cu steaguri, pâine și sare, așteptându-l cu o caleașcă trasă de cai în fața catedralei orașului și însoțindu-l astfel până la biserica Carmen, locul slujirii Sfintei Liturghii. Tot cu această ocazia a fost organizat și un congres NEPSIS.

Cu timpul, comunitatea ortodoxă română din Lleida se va consolida, iar idealul ei este de a avea un locaș propriu de închinare.
     
Înființarea Protoieriilor misionare din Spania și Portugalia

Datorită măririi numărului de credincioși români care se aflau la muncă în Spania și Portugalia, cât și pentru o mai eficientă organizare a parohiilor  ortodoxe române, I.P.S Iosif a împărțit misiunea parohiilor prin înființarea protoieriilor misionare la 1 februarie 2006. Astfel, au fost create patru protoierii:

1. Protoieria de Madrid- Protoiereu -P.C. Preot Dr. Teofil Moldovan;
2. Protoieria de Barcelona- Protoiereu - P. C. Preot Aurel Bundă;
3. Protoieria de Castellon- Protoieru- Protosinghel Arsenie Nicodim;
4. Protoieria de Portugalia- Protoiereu- P.C. Preot Marius Viorel Pop.
    

Ulterior, în februarie 2009, P.S. Timotei a mai organizat două protoierii:
5.   Protopopiatul Misionar de Nord- Protoiereu- P. C. Preot Radu Ursu;
6.   Protopopiatul de Sevilla- Protoiereu – P.C.Preot Ioan Poștoi.

Ca urmare a misiunii I.P.S. Iosif, a P.S. Siluan, a P.S. Timotei, precum și a preoților care le-au stat în ajutor, astăzi Episcopia Spaniei și Portugaliei cuprinde următoarele parohii, cu filiile lor:

SPANIA


1. Paraclisul Episcopal „Nașterea Domnului” – Madrid
2. Parohia „Sfinții Trei Ierarhi” – Aielo de Malferit
3. Parohia „Sfântul Dionisie Exiguul” – Albacete
4. Parohia „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” – Alcala de Henares
5. Parohia „Zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul” – Alcaniz
6. Parohia „Sfântul Apostol și Evanghelist Marcu” – Almendralejo
7. Parohia „Sfânta Cuvioasă Parascheva” – Amposta
8. Parohia „Sfântul Apostol Iacob” – Aranjuez
9. Parohia „Sfântul Apostol Andrei” – Arganda del Rey
10. Parohia „Sfântul Arhidiacon Stefan” – Avila
11. Parohia „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” – Barcelona
12. Parohia „Nașterea Maicii Domnului” – Benidorm
13. Parohia „Tuturor Sfinților” – Bilbao
14. Parohia „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” -  Burgos
15. Parohia „Sfântul Ioan Românul” – Calatayud
16. Parohia „Sfântul Ierarh Spiridon” – Calahorra
17. Parohia „Sfântul Paisie de la Neamț” - Cadiz
18. Parohia „Sfântul Ierarh Nicolae” – Castellon de la Plana
19. Parohia „Sfânta Mucenică Filoteea” – Cordoba
20. Parohia „Sfântul Ierarh Nectarie” – Coslada
21. Parohia „Sfântul Mucenic Sebastian” – Donostia San Sebastian
22. Parohia „Acoperământul Maicii Domnului”– Elche
23. Parohia „Sfinții Împărați Constantin și Elena” – Figueres
24. Parohia „Nașterea Maicii Domnului” – Gandesa
25. Parohia „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” -  Gandia
26. Parohia „Sfântul Nicodim de la Tismana” – Getafe
27. Parohia „Sfântul Antonie cel Mare” – Gijon-Oviedo
28. Parohia „Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul” – Girona
29. Parohia „Sfântul Ioan Casian” – Guadalajara
30. Parohia „Sfântul Voievod Neagoe Basarab” – Huelva
31. Parohia „Zămislirea Maicii Domnului” – Huesca
32. Parohia „Sfinții Trei Ierarhi” – Ibiza
33. Parohia „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava” – La Coruna
34. Parohia „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”– Lérida
35. Parohia „Sfântul Ierarh ioan cel Nou de la Partoș” - Leon
36. Parohia „Sfânta Treime” – Logrono
37. Parohia „Preasfânta Fecioară Maria” – Madrid
38. Parohia „Sfântul Ioan Botezătorul” – Malaga
39. Parohia „Tuturor Sfinților Români” – Mostoles
40. Parohia „Pogorârea Sfântului Duh” – Motril
41. Parohia „Înalțarea Sfintei Cruci” – Murcia
42. Parohia „Sfântul Apostol și Evanghelist Luca” – Palma de Mallorca
43. Parohia „Sfântul Apostol Mihail”– Pamplona
44. Parohia „Sfântul Ierarh Stelian” – Pilar de la Horadada
45. Parohia „Soborul Maicii Domnului” – Puerto de Sagunto
46. Parohia „Botezul Domnului” – Roquetas de Mar
47. Parohia „Sfântul Ierarh Vasile cel Mare” – Salamanca
48. Parohia „Sfinții Părinți Ioachim și Ana” – San Sebastian de Los Reyes
49. Parohia „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” – Santander
50. Parohia” Sfântul Dimitrie Basarabo” – Sevilla
51. Parohia „ Sfântul Ierarh Antim Ivireanul”– Soria
52. Parohia „Pogorârea Sfântului Duh” – Talavera de la Reyna
53. Parohia „Nașterea Maicii Domnului” – Tarancon
54. Parohia „Sfinții Ierarhi Calinic de la Cernica și Fructuosus de Tarragona”– Tarragona
55. Parohia „Bunavestire” – Tenerife
56. Parohia „Sfântul Ierarh Nichifor” – Teruel
57. Parohia „Acoperământul Maicii Domnului” – Toledo
58. Parohia „Sfântul Mare Mucenic Mina” – Tomelloso
59. Parohia „Sfântul Mare Mucenic Pantelimon” – Torrejon de Ardoz
60. Parohia „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” – Valencia
61. Parohia „Sfântul Grigorie Teologul” – Valladolid
62. Parohia „Izvorul Tămăduirii” – Villanueva de la Canada
63. Parohia „Sfântul Ioan Gură de Aur” – Villareal
64. Parohia „Sfântul Mucenic Haralambie” – Vinaros
65. Parohia „Sfinții Doctori fără de arginți Cosma și Damian” – Vitoria Gasteiz
66. Parohia „Adormirea Maicii Domnului” – Zaragoza
67. Parohie în formare Alicante
68. Parohia în formare Manresa
69. Filia Albacete
70. Filia Alcarras
71. Filia Alcazar de San Juan
72. Filia Alcoy
73. Filia Balaguer
74. Filia Binefar
75. Filia Caspe
76. Filia Graus
77. Filia La Senia
78. Filia Monzon
79. Filia Reus
80. Filia Sariñena
81. Filia Sigüenza
82. Filia Tauste
83. Filia Tortosa
84. Filia Valderrobres
85. Filia Vilanova i la Geltru
86. Filia Villarubia de Los Ojos


PORTUGALIA

1. Parohia „Sfântul Apostol Toma” – Faro
2. Parohia „Intrarea Maicii Domnului în Biserică” – Lisabona
3. Parohia „Sfântul Grigorie Decapolitul” – Porto
4. Parohia „Înălțarea Domnului” – Santarem
5. Parohia „Sfinții Trei Ierarhi” – Setubal
6. Parohia în formare Estremoz
7. Parohia în formare Portimao
8. Filie Alcochete

Înființarea Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei

Schimbările survenite în configurația mitropoliei, prin creșterea numărului de parohii, cerea o nouă organizare administrativ-teritorială.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române hotărăște astfel în lucrările din 22-24 octombrie 2007 înființarea Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei.

În data de 31 ianuarie 2008, are loc la Alcala de Henares o reuniune coordonată de către I.P.S. Iosif, în care se înștiințează înființarea noii episcopii, precum și necesitatea alegerii unui episcop vrednic.

În 19 februarie 2008, în biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Paris, pe atunci încă nedependentă juridic de Patriarhia Română, se desfășoară lucrările Adunării Mitropolitane în cadrul căreia se va vota și noul Statul al Mitropoliei.

În data de 3 martie 2008 se va organiza la Alcala de Henares adunarea eparhială a Episcopiei Spaniei și Portugaliei, cu participarea I.P.S. Iosif, a P.S. Marc și a P.S. Siluan. Au fost propuși doi candidați:  P.Cv. Protosinghel Timotei Lauran și P.Cv. Protosinghel Andrei Moldovan (actualul episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului). P.Cv. Protosinghel Timotei Lauran, starețul mănăstirii Vilar din sudul Franței și exarhul mănăstirilor din Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale și Meridonale a întrunit un număr de 62 voturi, P.Cv. Protosinghel Andrei Moldovana, 16 voturi, un vot fiind declarat nul. S-a făcut propunerea ca Sfântului Sinod să i se prezinte un singur candidat.

Peste numai două zile (5 martie 2008) Sfântul Sinod îl va alege ca viitor episcop de Spania și Portugalia pe candidatul propus de către Adunarea Eparhială.

Hirotonia și înscăunarea au avut loc în 25 mai 2008 , Duminica Samarinencei, în Alcala de Henares, pe locul viitoarei biserici ortodoxe române de aici. Slujba a fost săvârșită de către I.P.S. Iosif, Mitropolitul Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale, înconjurat de un mare număr de episcopi ortodocși din România, dar și din alte țări ale Europei: I.P.S. Serafim, Mitopolitul Mitropoliei Ortodoxe Române a Germaniei, Europei Centrale și de Nord, P.S. Siluan, Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, P.S. Macarie, Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord, P.S. Ciprian Câmpineanul, Episcop-Vicar Patriarhal, P.S. Vasile Someșanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, P.S. Marc Nemțeanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale, P.S. Iustin Sigheteanul, Arhiereu-Vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, din partea Patriarhie Ecumenice a slujit I.P.S. Policarp, Mitropolitul Grec al Spaniei și Portugaliei, iar din partea Bisericii Romano-Catolice a asistat Reverendísimo Monseñor Jesús Esteban Catalá Ibáñez, Episcop de Alcalá de Henares.

Înconjurat de un mare număr de ierarhi, preoți ortodocși, dar și din reprezentanți ai altor religii, precum și credincioși ajunși din toate părțile Spaniei spre a-și susține în rugăciune noul ierarh, Preasfințitul Timotei avea să primească hirotonia întru episcop, dar și investitura de întâistătător al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei, făgăduind că va avea grijă de turma duhovnicească recent încredințată.

   

Vizita Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române în Spania (16-21 aprilie 2010)

Preafericitul Părinte Daniel va face o vizită canonică noii Episcopii a Spaniei și Portugaliei între 16 și 21 aprilie 2010. Scopul acestei vizite era în mod special punerea pietrei de temelie a viitoarei catedrale episcopale, iar cu această ocazie, Preafericirea Sa a făcut câteva vizite pastorale unor parohii din Madrid și din jurul său, s-a întâlnit cu  domnul Francisco Caamaño Domínguez, Ministrul Justiţiei, a mai avut o întrevedere cu doamna Esperanza Aghire, Preşedinta Comunităţilor din Madrid, cu Don Antonio Varela, Arhiepiscopul Madridului şi Preşedintele Conferinţei Episcopale Spaniole, cu Don Braulio Rodríguez Plaza, Arhiepiscop de Toledo şi Primat al Spaniei. La evenimente au fost prezenți și primarii localităților în care Preafericirea Sa a făcut vizite pastorale.

Cu prilejul reîntoarcerii din vizita canonică Preafericitul Părinte Patriarh a spus: „Am vizitat mai multe parohii din împrejurimi, precum şi parohia cea mai veche Preasfânta Fecioară Maria din Madrid care are peste treizeci de ani de existenţă, condusă de părintele profesor Teofil Moldovan. Am vizitat Mitropolia Greacă ca pelerini la Catedrala Ortodoxă Greacă, fiind întâmpinat de către Înaltpreasfinţitul Părinte Policarp. Apoi am vizitat parohiile Alcala de Henares, Coslada şi Arganda del Rey care sunt parohii foarte dinamice, foarte vii. După vizita Catedralei, Arhiepiscopiei de Toledo Romano-catolice şi a Primăriei am vizitat parohia ortodoxă română “Acoperământul Maicii Domnului” din Toledo 8

În cadrul vizitei canonice în Spania, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a aşezat duminică, 18 aprilie 2010, piatra de temelie pentru noua Catedrală a Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei. Cu privire la această vizită, Preafericirea Sa a spus: „Evenimentul central pentru care am mers a fost sfinţirea locului pentru biserica Episcopală. Sigur, ea se numeşte catedrală fiindcă va fi Biserica în care va sluji Episcopul Episcopiei Ortodoxe Române pentru Spania şi Portugalia. Însă nu e vorba de o Biserică foarte mare. Parcela de teren pe care a primit-o Episcopia din partea Primăriei este doar de 1500 de metri pătraţi. Acolo trebuie construită Biserica, pe o suprafaţă de 450 de metri pătraţi, amprenta la sol şi birourile pentru Centrul eparhial. Este un cartier care se numeşte “La Latina”, adică un cartier latin din Madrid cu accesibilitate destul de mare”.9

Vizita Preafericitului Părinte Daniel a reprezentat pentru comunitatea ortodoxă românească din Spania un moment istoric de o aleasă importanță în desfășurarea relațiilor cu Statul spaniol, în întărirea credinței românilor de aici, în impulsionarea oficialilor catolici pentru sprijinirea în continuare a Bisericii Ortodoxe, iar după cum a exprimat Preasfințitul Părinte Timotei al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei, în cuvântul de primire al Preafericirii Sale: „Cercetarea Preafericirii Voastre este pentru noi semn dumnezeiesc al milei şi marii milostiviri a Domnului revărsat asupra noastră, cei ce am făgăduit să-I dăm Lui toată viaţa. Suntem bucuroşi că în purtarea de grijă a lui Dumnezeu faţă de noi putem trăi aceste zile de har şi de binecuvântare”10

CONCLUZII:

Având în față responsabilitatea sfântă de a arăta credincioșilor calea spre mântuire, într-un timp de mari încercări materiale, preoții din Episcopia Spaniei și Portugaliei împreună cu bunul lor Episcop au conștientizat misiunea sacră pe care o au de dus la îndeplinire.

Noua Episcopie Ortodoxă Română s-a născut prin voința Domnului pe pământul hispanic străbătut acum două milenii de pașii Sfântului Apostol Iacov al lui Zevedeu, în misiunea de încreștinare a acestui pământ, iar după spusele lui Clement Romanul (anul 95), chiar Apostolul neamurilor, Sfântul Pavel „a atins granițele Occidentului”, care era denumirea Spaniei în acele vremuri. Ea are o misiune sfântă: de a trăi ortodoxia românească “în afara casei”, fiind ca cetatea aflată pe vârf de munte care nu se poate ascunde (Mt. 5,14).

Dreptmăritorul popor român a adus cu sine, în acest pământ primitor, credința sa apostolică bimilenară, îmbogățindu-se și îmbogățind, la rândul lui, credința creștină a veacului al XXI-lea. Misiunea noastră este de a trăi în Duhul adevărului (Galateni 5,25) și a-i face și pe alții să se întoarcă la cinstirea lui Dumnezeu, prin exemplul nostru (Matei 5,16), spre mântuirea întregului neam omenesc.
       
Cele ce vor urma, să fie cu voia și spre slava Domnului!

 

 


1 - Lucia Boia-Pentru o istorie a imaginarului- Traducere din franceza de Tatiana Mochi, Bucuresti, Humanitas, 2000,pag. 58
2 -  Protoiereu Sorin Petcu, Müllheim, în Iulie a D. 2006/Sept. a.D.2009
3 - Un nedreptăţit al istoriei: Mitropolitul Visarion Puiu”- revista ROST, nr. 19, septembrie 2004
4 - Scrisoarea Înaltpreasfințitului Nathaniel, Arhiepiscop de Detroit și al Episcopiei Ortodoxe Române din America, 10 mai 2009, rev. APOSTOLIA, nr. 15/iunie 2009, pag. 5
5- Pr. Prof. Dr. Teofil Moldovan, parohul Parohiei Ortodoxe Române „Prea Sfânta Fecioară Maria “ din Madrid- despre întemeierea parohiei.
6 - Pr. Prof. Dr. Teofil Moldovan, parohul Parohiei Ortodoxe Române „Prea Sfânta Fecioară Maria “ din Madrid- despre întemeierea parohiei.
7 -
8- http://www.basilica.ro/ro/diaspora_ortodoxa_romana/patriarhul_bisericii_ortodoxe_romane_s_a_intors_aseara_din_vizita _canonica_in_episcopia_ortodoxa_romana_a_spaniei_si_portugaliei.html
9 - ibidem
10 - http://www.basilica.ro/ro/diaspora_ortodoxa_romana/sute_de_credinciosi_l_au_intampinat_pe_preafericitul_parinte_patriarh _daniel_la_biserica_parohiei_preasfanta_nascatoare_de_dumnezeu_din_madrid_spania.html

French German Italian Portuguese Spanish

Statistici vizite

264501
Astăzi
Ieri
În această săptămână
Săptămâna trecută
Luna aceasta
Luna trecută
Total
139
333
1011
261897
4791
6113
264501

IP-ul dumneavoastră 54.146.50.80
Data: 2017-11-23 21:54:54